Eu va doresc un An Nou bun, cu multa sanatate ca asta e cel mai important si tot ce va doriti dvs. sa se implineasca.
La multi ani cu drag!
Cu stima, Alin Catalin Popa, Iasi

Doar ca el sufera de 8 ani de o boala rara si nemiloasa, pe nume Mucopolizaharidoza III  B (sindromul  San-Filipo), aceasta boala afectandu-i creierul, ficatul, splina si oasele. Aceasta boala se manifesta prin ficat si splina foarte mari, retard psihic sever, agitatie, tulburari de somn, probleme cu inghititul mancarii si cu cat trece timpul din pacate aceste efecte ale bolii se accentueaza.

Cu toate ca medicii au spus ca nu se poate face nimic pentru vindecarea lui Claudiu, parintii sai nu se dau batuti: au cautat si au gasit un tratament naturist care sa-i ajute corpul sa se apere in fata bolii precum si un tratament prescris de medicii de la Spitalul Marie-Curie unde Claudiu merge de 8 ani incoace.

Atat tratamentele, cat si transportul si cazarea la Bucuresti sunt foarte costisitoare, peste puterile parintilor lui Claudiu.

Tocmai din acest motiv ei fac apel la bunavointa noastra pentru a fi ajutati cu orice suma de bani, in contul:

RO89CECEC001946246343011 – deschis  la CEC,  pe numele Alina  Petre, mama lui  Claudiu

Numarul de telefon unde poate fi contactata familia Petre este: 0245.668.835, comuna Visinesti, nr.350, jud.Dambovita

Articolul urmator este preluat in totalitate de pe blogul  http://oluptacuviata.blogspot.com/.

Daca ne cutremuram doar citind randurile de  mai jos, ce se poate spune despre persoana care a  trecut prin toate aceste dificultati?

Ca este o luptatoare.

 

Ma numesc Dumitrascu Niculina (Nina) pentru cei dragi, fac 39 de ani pe 4 noimbrie…

Uneori ma intreb de ce viata este nedreapta? dar nu-mi pot raspunde…

Cu ani an urma am fost un “OM” fericit aveam o familie fericita, o familie mare si chiar daca nu eram bogati ne aveam unii pe altii, aveam un servici pe care ma puteam baza dar acum…uneori viata nu-i drepta dar incercarile lui Dumnezeu sunt mari.
M-am casatorit la o varsta foarte tanara desi parinti mei nu fusesera de acord, aveam 15 ani si un pic cand am dat nastere primului copil “un baiat” atunci destinul mi-a jucat o festa, fiul meu s-a nascut cu o pareza pe partea dreapta a corpului, toate incercarile mele de a-l face bine nu au avut nici un rezultat. Iulian astazi are 24 de ani.

Sotul meu isi dorea o fetita, asa ca dupa putin timp dupa ce l-am nascut pe Iulian am ramas insarcinata din nou, dupa noua luni am dat nastere dar tot unui baiat. Vali azi are 21 de ani. Sotul meu nici nu a vrut sa auda, nu l-a acceptat nici o clipa si dupa doua saptamani de la nasterea lui a plecat si nu s-a mai intors niciodata.

A fost greu eram un copil cu doi copii, mi-au fost alaturi parintii si surorile mele mai mici, parintii m-au ajutat sa-mi cresc copiii.
Dupa cativa ani am cunoscut un barbat care din prima clipa m-a acceptat cu cei doi copilasi ai mei, au fost ani grei, fiul meu Iulian era foarte bolnav facea crize epileptice, medicii imi comfirmasera ca are un chist pe creier, luni intregi am stat in spital cu fiul meu pana i-au stabilizat sanatatea, alaturi mi-a fost actualul meu sot si parintii.

Dupa catva ani de cand m-am casatorit am ramas din nou insarcinata. Sotul meu “George” era foarte fericit, el nu mai avusese copii. Am dat nastere unei fetite “Georgiana”, a fost cea mai fericita zi a vietii mele.

Eram o familie fericita pana intr-o zi cand o veste ne distruge vietile.. Sora mea mijlocie de 29 de ani, moare intr-un accident, si ea si sotul ei. Acasa ii asteptau trei copilasi ai lor, doi baietei si o fetita….
Durerea a fost mare dar am fost singura capabila sa ma ocup si de copilasii surioarei mele, i-am luat la mine si i-am crescut alaturi de cei trei copilasi ai mei.
Atunci parintii mei de la atata suferinta s-au imbolnavit, mama a facut diabet pe sistem nervos – face insulina, i-au amputat degete de la picioare si tot eu sunt cea care o ingrijesc. S-au adunat prea multe si intr-o zi am facut primul atac de panica, mi-era frica sa ies din casa, sa merg pe drum, mi-am pierdut servicul, medicii mi-au spus: “ati facut atac de panica de la prea multa suparare.”

In urma cu doi ani fiica mea Georgiana a cunoscut un baiat..avea 15 ani cand mi-a spus ca este indragostita, nu am vrut sa accept sub nici o forma, era prea mica si vroiam sa-si termine scoala dar intr-o noapte de Craciun, fiica mea imi da o veste: mama eu astept un copil cu baiatul pe care-l iubesc. Am simtit ca pamantu-mi fuge de sub picioare, am zacut zile intregi din cauza sanatatii mele si gandindu-ma ce sa fac..

Suntem o familie foarte credincioasa, niciodata nu am fost de acord cu avorturile asa ca singura solutie a fost sa pastreze copilul.
Georgiana mi-a dat vestea de Craciun iar de Pasti am primit alta..
Fiul meu cel mare Iulian mi-a spus: mami eu ma insor..vestea a cazut ca un traznet poate si de bucurie pentru ca el este o persoana cu probleme, vorbea cu o fata pe internet de cateva luni. Dar trebuie sa-ti mai spun ceva spune fiul meu..fata cu care
vreau sa ma insor, are doi copilasi din prima casatorie…..A fost un nou soc pe care l-am primit de la viata, pentru a-l face fericit insemna sacrificiul meu, nu i-am aratat o clipa ca nu as fi de acord desi sufletul meu trist si bolnav plangea.
Si asa a doua zi de Pasti in urma cu doi ani la poarta mea fiul meu o astepta pe fata care el o iubea. A adus-o cineva din familia ei dar nu singura ci inpreuna cu cei doi copilasi.
Am crezut ca mor, o fata slaba cu doi copilasi firavi cu doua sacosele in manute. A fost socul vieti mele, fiul meu era fericit dar eu cu sotul meu ma intrebam: Ce facem cu copiii?…si uite asa pentru a-l face fericit am acceptat pe fata care venise in poarta mea cu cei doi copilasi. Intre timp am inceput sa fac investigatii sa vad cine este?.. Soarta, Dumnezeu, nu stiu ce sa zic dar s-a dovedit a fi o fata buna, cu un trecut chinuit. Am acceptat-o iar ea a reusit sa-mi faca fiul bolnav fericit.
Pe 23 august 2009 fiica mea a nascut o fetita, pentru prima oara dupa multi ani simteam ca sunt fericita, stateam pe holul spitalului asteptand sa vina pe lume nepotica mea, faptul ca deveneam bunica cu adevarat ma facea sa uit de boala mea.
Timpul trecea greu si simtem ca nu mai am rabdare sa-mi vad nepotica….
Un medic ne-a anuntat ca sa nascut fetita dar sa avem rabdare… A trecut o ora de la nastere si nimeni nu venea sa ne spuna nimic, la un moment dat a venit o doctora, ne-a chemat si ne-a spus:  fetita s-a nascut cu o malformatie – “esofagul ei nu comunica cu stomacul” pentru mine a fost nu soc ci focul vietii mele, le-am cerut medicilor sa-mi dea voie s-o vad (o bagasera la terapie intensiva) si o aspirau mereu sa nu se sufoce, m-au lasat dar mi-au spus sa nu-mi fac multe sperante, fetita va trebui operata la prima ora dimineata “se nascuse seara la 21:30″. Am stat cu ea putin timp, era asa de frumoasa, ochisorii ei negri, manutele ei mici ma strangeau tare de degetul meu parca-mi cerea ajutor. Atunci erau doua doctore care o ajutau si o aspirau: le-am cazut in genunchi implorandu-le sa n-o lase sa moara, am scos din geanta niste banuti, le-am dat acelor doamne doctore s-o ajute pana dimineata. Am plecat acasa nu stiu cum am ajuns. In acea noapte eu am intrat pe internet si am aflat ca aceea malformatie se numeste atrezie de esofag si ca sansa sa traiasca este o operatie in Germania care costa foarte multi bani..

Din acel moment mi-am propus sa lupt pentru viata ei si am reusit s-o fac, am mers la toate fundatiile cerand ajutor, la tv, presa, am apelat la tot ce sa putut sa pot strange bani pentru operatie si atunci ziarul Click a deschis o campanie “Din inima pentru copii”, s-au strans putini banuti dar diferenta a donat-o domnul Dinu Patriciu si asa am ajuns cu nepotica mea in Germania unde s-a facut cu succes operatia..
A fost o lupta grea care mi-a afectat si mai mult sanatatea mea dar nu de asta ma plang, intre timp tatal meu omul care-mi fusese alaturi a facut accident vascular si a plecat si el in ceruri, lasandu-mi-o si pe mama bolnava in grija mea. Nepotica mea, multumesc lui Dumnezeu si oamenilor cu suflet este bine, are un regim special care ma costa foarte multi bani, iar singurul meu venit in casa este al sotului si fiului meu mijlociu care lucreaza ca muncitori la o firma de ferometal un venit de 1600 ron[saisprezece milioane vechi].

Anul acesta de Sf.Marie nora mea-sotia fiului meu Iulian a adus pe lume un puiut “o fetita”, i-am pus numele Maria-Claudia acum are doua luni.
Si uite asa casa mea a devenit o casa plina de copilasi: 3 ai mei, 3 ai surioarei mele decedate, 2 ai nurori mele, nepotica mea Stefania si Maria-Claudia. De ceva timp am incercat sa-mi caut un loc de munca dar din cauza sanatati nu-l pot obtine si ma descurc foarte greu cu copilasi, am ramas cu multe restate la toate, curent, apa, rate, nu mi-am putut permite sa-mi cumpar nici lemne de iarna. O parte din banii castigati de sotul si fiul meu, se duc pe regimul lui Stefania si laptele ei care este foarte scump “50 ron cutia si nu-i ajunge trei zile”. Acum mi-e teama ca in lupta mea cu viata sa nu ma dau batuta..nu mi-a ramas decat credinta in Dumnezeu si rugaciunile in care il rog pe Dumnezeu sa ma ajute sa am ce le pune pe masa acestor micuti.
Cu respect Dumitrascu NICULINA NINA.
Daca doriti sa ma ajutati, puteti folosi urmatoarele conturi de donatii:

Titular : NICULINA DUMITRASCU
ING BANK, SUCURSALA GIURGIULUI
RON: RO 12 INGB 0000 9999 0160 0322
EURO: RO 54 INGB 0000 9999 0163 2255

Adresa: Comuna Copaceni, str.Principala nr. 963, Jud Ilfov.

Telefon: 0763.998.823

http://www.acasatv.ro/emisiuni/iubirea-invinge-saracia-o-mama-eroina-ne-da-o-lectie-de-viata-in-casa-ei-traiesc-9-suflete.html

“In spatele unei usi inchise mereu, de spital sectia hematologie, sunt doi ochii albastri ca marea Egee ce privesc in tavan trist. Mediteaza ziua, iar noaptea are stari mai profunde, parca citeste destinul unui tanar student care pana mai ieri traia fara griji si se bucura de prezenta fetelor frumoase si de compania prietenilor de serviciu, de cartier sau facultate. La intrare scria “hematologie”, pana mai ieri treceam indiferenta prin dreptul acelei usi cu nestiinta omului care nu stie ce destine tragice ascunde in spatele ei. Acolo sunt oamenii cu probleme legate de sangele lor!

De-abia am reusit in aceasta existenta sa imi duc traiul, sa il fac, cat am putut, acceptabil. Viata mea era deja limitata, viitorul vag, cetos. Nu stiam nimic despre ce voi face maine. Incepusem sa cred ca totul va fi bine, nu inghitit de Moarte, de Neant. Ca se va asterne tacerea!

Nu are rost sa te legi de nimeni si de nimic, nu are rost sa te framanti sau sa suferi cand prietenul te paraseste, cand te simti singura.Trebuie doar sa devii realist, sa nu te entuziasmezi usor, sa nu supraevaluezi, sa fii constient de realitatea vietii…pe care EU NU AM VRUT SA O ACCEPT!

Am acceptat sa muncesc intr-un domeniu si cu oameni care m-au facut sa sufar. Am acceptat compromisuri, minciuna, si am acceptat sa fiu martor mincinos in procese penale care imi periclitau libertatea, doar sa fiu loiala. Am descoperit gandirea pozitiva, si m-am folosit de puterea ei! Am acceptat sa traiesc de dragul de a trai!

Dar nu ACCEPT CA FIUL MEU SA PLECE MAI DEVREME DECAT MINE! Nu pot accepta boala lui, privirea lui, mana lui alba si rece care prin simpla atingere imi creeaza spasme. Simt cum mor incetul cu incetul..in loc sa-i ridic moralul eu plang. In loc sa-l incurajez eu sunt trista si apatica. In loc sa fiu mama sunt sora lacrimogena. Par golita de orice gand, chiar de biografia mea. Eul meu obisnuit, in jurul caruia parca gravita toata viata mea, cu dorintele mele: familie, profesie, bani, relatii, prietenie. Precum un copil alintat si rasfatat, Eul meu obisnuit parca se stinge.

Se deschide altceva, altcineva, se deschide spre EL..Alex Bogdan..si nu-mi mai apartin mie, ci copilului meu bolnav de LEUCEMIE ACUTA LIMFOBLASTICA! Cobor, ma pierd in multime, golita de fericire, cu lacrimi in suflet..cu sufletul care plange, si plange, si plange…

Plang si atunci cand medicul ne spune ca analizele sunt bune, dar maduva este saraca, fapt ce il surprinde pe professor care nu intelegea de ce plang cand normal era sa ma resemnez ca sa pot avea puterea de a lupta pentru el, dar nu vrea sa inteleaga sau este obisnuit, ca sunt MAMA. Plang cand conduc masina si afara nu ploua, ca sa-mi justific umezeala privirii mele verzi…plang si intru intr-o panica mascata doar prin tacerea mea exagerata, prezenta in momentul cand am tupeul de a nu ma mai gandi la fiul meu diagnosticat cu LLA.

Privesc chipul acela angelic, inca de mic cand lumea care il vedea pe strada il admira zicand: ce fetita frumoasa. Si mai tarziu, privirea lui albastra cu trasaturi fine atragea ca un magnet fete, una mai frumoasa, care oftau doar la prezenta lui in preajma cand le zambea.

Ajutorul tau salveaza o viata! Fie ca le spunem sponsori, oameni de suflet, inimi caritabile sau persoane cu frica de Dumnezeu si dragoste de semeni, toti cei care ne dau o mana de ajutor, care ne daruiesc cate ceva, ne sunt prieteni. “

Si o pot face virament bancar in urmatoarele conturi deschise pe numele mamei:

LELCU PAULINA

Focsani, Str. Campului, Bl.18, Ap.11

Raiffeisen Bank

Cont LEI: RO53RZBR0000060012439107

Cont EURO: RO81RZBR0000060012439185

Maria are nevoie de tine

Iata un mesaj care mi-a atras atentia in urma cu cateva minute:

Buna seara!

Ma adresez dvs. cu rugamintea de ne ajuta cu publicarea unui anunt umanitar pentru fetita colegei noastre Adriana Sentes. Maria are numai 10 luni si a fost diagnosticata cu neuroblastom si trebuie operata saptamana aceasta, in caz contrar risca sa ramana paralizata. Neuroblastomul este o forma rara si extrem de agresiva de cancer.
Suma solicitata de clinica din Franta pentru inceperea investigatiilor este de 38.000 de euro. Va rugam din suflet sa o ajutati pe Maria.

Detalii gasiti pe blogul Mariei:

http://mariasentes.wordpress.com/

Cei care doresc sa ajute pot depune bani in urmatoarele conturi:

in RON la Volksbank Romania– sucursala SMB

Cod IBAN : RO84VBBU2513SM4642222790

sau in EURO la Volksbank – sucursala Ghencea

Cod IBAN : RO69VBBU2511BU4642221102

Mi-am permis sa redau scrisoarea cuvant cu cuvant, pentru ca mesajul este deosebit de emotionant.

Buna! Incep acest mesaj pentru tine direct cerandu-ti ajutorul. Sunt o tanara de 25 de ani,asistenta medicala la un insistitu din Timisoara, cer ajutor pentru sotul meu Alin care are doar 25 de ani si sufera de o boala nemiloasa, leucemie acuta mieloblastica. A fost diagnosticat in 2003 cu leucemie acuta limfoblastica .In 2004 l-am cunoscut eu, un baiat de 19 ani cu o forta de lupta incredibila si cu multa pofta de viata, a luptat cu boala, a tinut mereu capul sus, dupa 2 ani de tratament s-a simtit foarte bine,  a fost in remisiune totala 4 ani si nu a avut nici o problema, a fost mai bine decat mine, ma gandeam ca e incredibil, ca minunea pentru noi s-a produs si el s-a vindecat.

In 5 iunie 2008 ne-am unit destinele, a fost cea mai minunata zi din viata mea, am fost incredibil de fericiti, el e jumatatea mea, el e omul pentru care traiesc, e forta mea. Inainte de sarbatorile de iarna a simtit o durere in piept, credeam ca e o urmare a unei raceli, iar inainte de Craciun i-au aparut pe picioare niste punctulete rosii. Fiind cadru medical mi-am dat seama  ca asta e un semn rau si ca trombocitele ii scazusera, insa am incercat sa ne mintim reciproc spunand ca poate e o iritatie. Asa a trecut Craciunul sperand ca totul e doar o asemanare cu purpura, dar de fapt noi aveam dreptate. Dupa o saptamana am facut analizele de sange, erau foarte proaste, toate la pamant, iar lovitura cea mai grea era ca aparuse in perfierie blasti 20% cand normal ar fi pana in 2% in cazul lui.

Ne-am dat seama ca boala recidivase. Citeam buletinul de analize si plangeam amandoi, nu ne venea sa credem, totul se prabusise, dupa 4 ani perfecti in care nu ne-am fi gandit ca ajungem din nou in situatia asta, s-a intamplat. Multe optiuni nu am avut, decat sa mergem inainte. Nu am zis la nimeni pana dupa Anul Nou. Am luat legatura cu medicul lui curant si din data de 4 Ianuarie s-a internat la Spitalul Municipal.

Lucrand in domeniu si cu sfatul si ajutorul unui medic de la mine de la serviciu am reusit sa-l mut la d-na pr.Margit Serban, la Spitalul Luis Turcanu, pe sectia de transplant. Daca nu lucram acolo unde sunt, sotul meu nu mai era, traim in Romania, conditiile sunt asa cum sunt, medicamente si multe altele trebuiesc platite. Noi suntem doi tineri ce de-abia acum au pornit la drum, stam intr-o chirie si munceam amandoi, asta pentru ca el in cei 4 ani in care a  fost bine nu a stat sa astepte nimic de la nimeni,  a muncit, am muncit impreuna, iar acea superba nunta pe care am avut-o ne-am facut-o singurei.

Colegii, medicii, dl. director de unde lucrez m-au ajutat cu tot ce au putut, m-au sprijinit si inteles, pentru asta nu cred ca am sa pot sa le multumesc vreodata. Vorbe de lauda am si pentru personalul de la Luis Turcanu care lupta si incearca totul pentru a-i da lu Alin lucrul la care visam cel mai mult, sanatatea lui, numai ca orice lucru in viata asta, sunt multe pe care le platim cu un pret prea mare, de data asta la propriu.

Am fost anuntati ca in foarte scurt timp trebuie sa facem rost de suma de 10.000 de euro pentru a i se gasi un donator din afara tarii, pentru ca la noi in primul rand statul nu ne ajuta cu nimic, a doua nesansa a noastra este ca niciunul din fratii lui nu este compatibil (are doi frati). Toata perioada asta a fost mai mult la spital, a facut cure de citostatic, s-a incercat intial o cura de fereza pentru a i se face un autotransplant, acesta oferindu-i o perioada de remisiune totala de mai lunga durata, timp in care sa i se caute un donator.

Tin sa precizez ca recadrea la boala s-a produs sub o alta forma, el avand acum Leucemie acuta mieloblastica. E o dovada vie de forta, isi doreste sa traiasca, isi doreste sa fie langa mine, cineva trebuie sa ne ajute, transplantul va trebui facut ca Alin sa traiasca, nu stiu la cine si cum sa apelez, am nevoie de tine, cu sfaturi, cu ce poti, indruma-ma la cine sa apelez, ce pot face pentru ca sa-mi salvez sotul.

Toata lumea a zis ca suntem facuti unul pentru altul.. Alin si Alina, doi pesti nascuti in acelasi an, aceasi luna, la 6 zile diferenta…ne-am nascut unul pentru altul, de aceea trebuie sa fim impreuna, dar nu atat….ci multi ani de acum inainte. As face orice ca sa fie totul ca inainte si sa avem o viata normala, sa ne putem bucura de viata, pentru ca acum stim sa zambim si la un rasarit de soare.

Te rog din suflet sa-mi raspunzi si sper sa gasim impreuna o solutie, repet,as fi dispusa de orice pentru a-mi salva iubirea. Exista un cont deja deschis pentru cei ce ne pot ajuta.

Contul iban deschis este:

RO76RZBR0000060011264508 – NICOARA-APOSTIU ALINA-CLAUDIA

P.S. Mi-am permis sa postez poza de la nunta (n.r.)